ORTÓZĂ, ortoze, s. f. Mineral din grupul feldspaților, cu aspect lăptos, roșiatic sau gălbui și cu luciu sticlos sau sidefos, întrebuințat în ceramică sau în industria sticlei; ortoclaz. – Din fr. orthose. Vezi definitia »

EFERÉNȚĂ s. f. transmitere centrifugală, spre periferie, a impulsurilor senzitivo-senzoriale. (< germ. Efferenz) Vezi definitia »

în vâjâială expr. 1. în goană, în grabă. 2. la beție, la petrecere. 3. la plimbare; în călătorie de plăcere. Vezi definitia »

ESTRÁDĂ s.f. 1. Scenă, platformă (uneori improvizată) într-o sală sau în aer liber, pe care au loc reprezentații artistice; platformă ridicată deasupra solului. ◊ Concert (spectacol, muzică) de estradă = concert, spectacol, muzică cu caracter ușor, variat, distractiv, satiric; teatru de estradă = teatru unde au loc spectacole de estradă. 2. Parte a podelei, mai ridicată, pe care se așază catedra într-o clasă, într-un amfiteatru etc. [< fr. estrade]. Vezi definitia »

gargáră (gargáre), s. f. – Clătire a gurii. – Mr. gargară. Ngr. γαργάρα (DAR; Gáldi 193). – Der. gargarisi, vb. (a face gargară), din ngr. γαργαρίζω; gargariza, vb. (a face gargară), din fr. gargariser; gargariseală, s. f. (gargarism). Cf. REW 2414. Vezi definitia »