OÁCACA interj. v. oac. Vezi definitia »

CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer. Vezi definitia »

nafacá (-ále), s. f. – 1. Rație, porție, dietă. – 2. Necesitate, nevoie. – 3. Soartă, noroc. – Var. nacafa. Tc. (arab.) nafaka (Șeineanu, II, 267; Lokotsch 1532), cf. ngr. ἀναφαϰᾶς. Sec. XVIII, înv., cu primele două sensuri. Vezi definitia »

roca sedimentata necimentata, folosit mai ales la pavaje, avnd diametrul granulei mai mare de 70 mm Vezi definitia »

a înghiți gălușca / hapul expr. a fi pus în fața unui fapt împlinit; a suporta un afront fără a putea da riposta. Vezi definitia »