ERITROPSÍNĂ s.f. Pigment roșu care se găsește în celulele din retină. [< fr. érythropsine]. Vezi definitia »

PEDOGENÉZĂ s.f. 1. Formarea solurilor. ♦ Parte a pedologiei care se ocupă cu formarea solurilor. 3. Reproducere prin ouă nefecundate, care se dezvoltă partenogenetic în corpul larvei. [Var. (2) pediogeneză s.f. / < fr. pédogenèse, cf. gr. pais – copil, genesis – naștere]. Vezi definitia »

LUPINÓZĂ s.f. (Med.) Intoxicație a unor animale cu lupin. [< fr. lupinose]. Vezi definitia »

brîncă (-ci), s. f. – 1. Mînă. – 2. Membru anterior la animale, labă. – 3. Împinsătură, ghiont, vînt (se folosește de preferință la pl.). Lat. branca (Diez, Gramm., I, 30; Pușcariu 220; REW 1285; Candrea-Dens., 182; DAR); cf. it. branca, prov., sp., port. branca, fr. branche. În limba literară, aproape numai cu sensul 3; cu sensul de „mînă” este încă folosit curent în vestul Trans. (ALR 49). Pentru cuvîntul lat., cf. Kurylowicz, Mélanges Vendryes, Paris, 1925, p. 206. Der. brîncălău, adj. (cu labe mari); brînciș, adv. (cu fața în jos, pe burtă); brîncuță, s. f. (plante, Sisymbrium, officinale; Nasturtium palustre; Nasturtium officinale); îmbrînci, vb. (a împinge violent, a înghionti); îmbrînceală, s. f. (ghiont, brînci; înghesuială, îngrămădeală, mulțime); îmbrîncătură, s. f. (înv., brînci); îmbrîncitură, s. f. (brînci). Din rom. a trecut în mag. bringa (Edelspacher 10). Vezi definitia »

NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică. Vezi definitia »