IMODERÁȚIE s. f. lipsă de moderație. (< fr. immodération) Vezi definitia »

moscălíe s.f. (reg.) stagiu militar (în armata rusească). Vezi definitia »

HIPERAZOTURÍE s. f. creștere a secreției de uree din urină. (< fr. hyperazoturie) Vezi definitia »

COMPOZÍȚIE s. f. 1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanță, un corp etc.; structură. ◊ compus; amestec. 2. operă artistică, muzicală. ◊ mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare. 3. studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ◊ mod în care a fost compusă o bucată muzicală. 4. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ◊ (fot.) aranjament artistic și rațional al unei imagini. ◊ gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune. 5. tip de interpretare a unui rol de către un actor. 6. compunere (4). 7. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi. 8. formă de tipar constituită din elementele ei componente. (< fr. composition, lat. compostio) Vezi definitia »

GEOGENÍE s. f. Parte a geologiei și a cosmogoniei care studiază originea și formarea Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénie. Vezi definitia »