Definita cuvantului așezare
AȘEZÁRE, așezări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) așeza și rezultatul ei. 2. Loc unde se află (stabilit) cineva sau ceva. ♦ Grup de locuințe, de construcții care alcătuiesc un mediu de viață umană. 3. (Rar) Mod de organizare (socială). – V. așeza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu așezare
ÎNFOCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfoca; înflăcărare, entuziasm; ardoare, pasiune. – V. înfoca. Vezi definitia »
ARILÁRE s. f. introducere a unui radical aril în molecula unui compus organic. (după fr. arylation) Vezi definitia »
hupoáre s.f. (reg.) căldură foarte mare; arșiță, vipie, buhoare, dogoare, friptoare, prigoare, zăpuc, năplăială. Vezi definitia »
brăcíre (brăcíri), s. f. – Cordon, șiret. – Var. brăci(l)e, brăcele, brăciră, brăcină. Lat. bracῑle (Pușcariu, Conv. lit., XXXVIII, 701; Pușcariu 215; REW 1258; Candrea-Dens., 174; DAR). – Der. brăcinar, s. n. (betelie; curea, cingătoare; bretea); brăcinăriță, s. f. (betelie); desbrăcina, vb. (a descinge). Din rom. provine fără îndoială sb. bračunar „vergea de măsurat”. Cf. îmbrăca. Vezi definitia »
SUPRIMÁRE s.f. Acțiunea de a suprima și rezultatul ei; înlăturare; nimicire. [< suprima]. Vezi definitia »