FRÂNĂ s.f. Aparat adaptat la un vehicul pentru a-i micșora viteza sau a-l opri din mers. ♦ (Fig.) Ceea ce oprește, încetinește, îngreuiază o acțiune, un proces etc. [După fr. frein]. Vezi definitia »

SAVARÍNĂ s.f. Prăjitură făcută dintr-un aluat pufos, copt în forme speciale, bine însiropată, asezonată cu rom și garnisită cu frișcă. [< fr. savarin, cf. Brillat-Savarin – gastronom francez]. Vezi definitia »

MITUIÁLĂ, mituieli, s. f. Mituire; (concr.) mită. [Pr.: -tu-ia-] – Mitui + suf. -eală. Vezi definitia »

TALONÉTĂ s. f. 1. bucată de piele, de carton sau de plută, în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă; branț. 2. bucată de stofă cusută la capătul pantalonilor pentru a evita uzura în acel loc. (< fr. talonnette) Vezi definitia »

cioáclă (cioácle), s. f. – 1. Sanie. – 2. Cîrlig. Sb. čokla „talpa saniei”, čaklja „cîrlig”, din it. zóccolo (Cihac, II, 51; cf. Berneker 130), cf. cr., slov. čaklja, mag. csáklja. (După Lacea, Dacor., III, 742 și DAR, direct din mag.). Din mag. provin ceaglă, s. f. (tîrnăcop); ceaclie, s. f. (Trans., talpă); și țaglă, s. f. (Trans., vîrf de săgeată; par de care se atîrnă coșciugul, cînd este purtat pe umeri). Der. cioclaș, s. m. (tăietor de lemne; persoană care cară lemne cu sania); ciocli, vb. (a înmormînta, a îngropa), probabil datorită obiceiului, încă destul de curent, de a duce morții pe năsălie, care probabil se numea cioaclă, ca în Trans., țaglă; cioclu, s. m. (gropar), der. de la cuvîntul anterior. (Se explică de obicei, de pildă în DAR, prin bg. čokla, care pare mai curînd împrumut din rom.). Vezi definitia »