BUMBĂCĂREÁSĂ, bumbăcărese, s. f. Lucrătoare care scarmănă și toarce firele de bumbac. – Din bumbăcar + suf. -easă. Vezi definitia »

STRUCTÚRĂ s.f. I. 1. Fel de construcție (la un edificiu, la un pod etc.). 2. Mod de organizare internă, de alcătuire a unui corp. ♦ Dispoziție relativă a atomilor în molecula unei substanțe. ♦ Modul de grupare a moleculelor într-o substanță minerală. 3. Modul de așezare între ele a părților corpului animal sau vegetal ori ale țesuturilor. ♦ (Psih.) Conformație, factură, formație. 4. Fel de alcătuire a unei compoziții, a unei opere literare. ♦ Structură gramaticală = mod specific fiecărei limbi de a organiza cuvintele în propoziții și fraze. II. Mod de organizare a societății din punct de vedere economic, social, politic și cultural; orânduire. ♦ Mod de organizare a oricărei ramuri de producție. [Cf. fr. structure, lat. structura < struere – a clădi]. Vezi definitia »

TIPÉSĂ s. f. (peior.) femeie, individă (de proastă calitate). (< fr. typesse) Vezi definitia »

PSEUDOSCLERÓZĂ s. f. afecțiune neurologică degenerativă rară, cu etiologie virotică, în presenilitate. (< fr. pseudo-sclérose) Vezi definitia »

RÂGÂITÚRĂ, râgâituri, s. f. Râgâială. – Râgâi + suf. -tură. Vezi definitia »