PLAFÓN, plafoane, s. n. 1. Suprafață interioară a planșeului superior al unei încăperi; tavan, bagdadie. 2. Cifră-limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operații financiare, care nu poate fi depășită. ◊ Plafon de casă = limita până la care se pot păstra în permanență într-o casierie sume pentru efectuarea unor plăți curente. 3. Nivel maxim al unei mărimi (viteză, turații etc.) pe care îl poate atinge un sistem tehnic. 4. Înălțime la care se găsește, la un moment dat, suprafața inferioară norilor față de sol. 5. Altitudine maximă la care se poate urca o aeronavă. – Din fr. plafond. Vezi definitia »

ECTROPIÓN s.n. Afecțiune manifestată prin întoarcerea pleoapelor în afară din cauza unei conjunctivite granuloase. [Pron. -pi-on. / < fr. ectropion, cf. gr. ektropion < ek – în afară, tropein – a întoarce]. Vezi definitia »

ȘABLÓN s.n. 1. Model după care se execută un obiect. 2. Ceea ce se face în mod mecanic, fără efort intelectual. 3. Formulă stereotipă, clișeu verbal. Vezi definitia »

PAMPÓN s.n. v. pompon. Vezi definitia »

ADENOFLEGMÓN s. n. abces ganglionar. (< fr. adénophlegmon) Vezi definitia »