Definita cuvantului androsteronă
ANDROSTERÓNĂ s. f. v. androsteron.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu androsteronă
pălăitúră, pălăitúri, s.f. (pop.) pâlpâire. Vezi definitia »
BABÁCĂ, babaci, s. m. (Reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii, se spune despre cineva care duce o viață fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia. ◊ (Fam.; la pl.) Părinți. [Var.: băbácă, babác s. m.] – Din ngr. babákas. Vezi definitia »
várgă (vărgi), s. f. – 1. Nuia, vergea, băț, baghetă. – 2. Fîșie, dungă, nervură. – Mr., megl. veargă, istr. verge. Lat. vĭrga (Pușcariu 1858; Philippide, II, 661; REW 9361), cf. it., prov., cat., sp., port. verga, logud. birga, gal. berga. Este dubletul lui vergă, s. f. (bară care susține vela), din it. verga. – Der. vărga, vb. (a face dungi, a stria); vărgat (mr., megl. virgat), adj. (dungat, striat), care ar putea să provină și din lat. vĭrgātus (Pușcariu 1859; REW 9362); vărgui (var. vărgălui), vb. (a fereca, a întări cu bare); vergea (mr., megl. virdzeauă), s. f. (nuia, băț; baghetă; bară de fier), dim. de la vargă, sau direct. din lat. *vĭrgĕlla (Pușcariu 1876; Iordan, Dift., 59; REW 9363), cf. v. it. vergella, fr. vergelle; vergel, s. n. (un anumit obicei folcloric de Crăciun sau de Anul Nou, în care se încearcă să se ghicească viitorul cu ajutorul unor bețișoare), în Mold. și Trans. (după ipoteza improbabilă a lui Lacea, Dacor., IV, 785, din mag. veszkedni); vergela, vb. (a ghici viitorul); vergelat, s.,n. (obicei folcloric); vergelator, s. m. (persoană care intervine în obiceiul folcloric menționat). – Din rom. provine ngr. βεργίτσα. Vezi definitia »
ENANTIÓZĂ s.f. Nume dat în anumite sisteme filozofice fiecăreia dintre cele zece opoziții socotite ca sursă a oricărui lucru. [< gr. enantiosis, cf. fr. énantiose]. Vezi definitia »
sîrmă (-me), s. f. – 1. (Înv.) Fir de metal prețios. – Fir de metal prețios. – 3. Fir metalic. – 3. (Olt.) Fir de mătase. Mr. sirmă „mătase”, megl. sărmă „fir metalic”. Ngr. σύρμα (Roesler 576; Cihac, II, 699; cf. Vasmer, Gr., 133), posibil prin intermediul tc. surma, cf. alb. sërmë, bg. sărma, sb. srma. – Der. sîrmar, s. m. (fabricant de obiecte de sîrmă); sîrmuliță, s. f. (pește, Leucaspius delineatus). Vezi definitia »