Definita cuvantului argint
ARGÍNT (1) s. n., (2) arginți, s. m. 1. S. n. (Adesea fig.) Metal prețios de culoare albă strălucitoare, maleabil și ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere organizată cu acest prilej. ♦ Compus: (pop.) argint-viu = a) mercur; b) fig. om plin de energie. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ban1, para3. – Lat. argentum.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu argint
mărúnt (mărúntă), adj. – Mic. – Var. (Banat., Mold) mănunt. Mr., megl. minut. Lat. mĭnŭtus (Pușcariu 1037; Candrea-Dens., 1058; REW 5600), cf. it. minuto, prov. menut, fr. menu, sp. menudo, port. miudo. în rezultatul normal, cu n propagat, primul n s-a disimulat. Cf. minut. Der. măruntaie, s. f. pl. (viscere; mărunțișuri; Arg., mărunțiș), din lat. mĭnūtalia (Pușcariu 1038; Candrea-Dens., 1060; REW 5596), cf. it. minutaglia, cat. menudall; măruntă, s. f. (rar, rămășiță, rest; dans tipic cu pași mărunți); mărunțică, s. f. (Arg., bîtă, par, ciomag); mărunte, s. f. (pl., Arg., bani); mărunțel, adj. (micuț); mărunțel, s. m. (varietate de struguri); mărunți (var. rară, mărunța), vb. (a fărîmița, a ciuguli); mărunțeli, vb. (a ciuguli, a fărîmița), cu suf. expresiv -li, sau direct din mărunțel; mărunțime, s. f. (micime); mărunțiș, s. n. (lucru fără importanță, fleac, nimic; detaliu; bani în monede mici); mărunțișar, s. m. (negustor de mărunțișuri). – Din rom. provine bg. măruncŭkŭ „contribuție de mică importanță” (Capidan, Raporturile, 229). Vezi definitia »
STIMULÉNT s. n. 1. ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. medicament, substanță care excită activitatea unui organ sau sistem de organe. (după fr. stimulant) Vezi definitia »
ASORTIMÉNT, asortimente, s. n. Totalitatea mărfurilor sau produselor de aceeași categorie, dar de diferite forme, calități etc. – Din fr. assortiment. Vezi definitia »
sunt un fel de diamante luminoase Vezi definitia »
CURÉNT s.m. 1. Deplasare a unei mase de aer cauzată de o diferență de temperatură și de presiune. 2. Curs al apei, mișcare a lichidelor în direcția pantei lor. ◊ Curent marin = mișcare care antrenează mase mari de apă din masa oceanelor și a mărilor. 3. (Fiz.) Sarcină electrică în mișcare. 4. (Mar.) Parâmă ce trece printr-un sistem de scripeți cu care se ridică bărcile. [< fr. courant]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z