Definita cuvantului anemonă
ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.; în sintagma) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu anemonă
păpúșă (păpúși), s. f. – 1. Jucărie reprezentînd de obicei o fetiță. – 2. Marionetă. – 3. Nimfă, larvă. – 4. Cosiță împletită. – 5. Mănunchi, legătură. – 6. Funie, șir (de ceapă, de usturoi). – 7. Știulete tînăr de porumb. – 8. Ciocan de dogar. Formație expresivă, cf. papă, pup, cu suf. dim. -uș. Sensul inițial este cel de „persoană sau obiect fără formă definită”, ca în papă (› papaciufă, papalete, paparudă). Căutarea altor etimologii nu a dat rezultate: din lat. pupa (Diez, Gramm., I, 438); din lat. pappus (N. Sulică, Gazeta Trans., 1900, no. 198; Pușcariu 1256); din pupă ‹ lat. pupa (Pascu, I, 148); din rus. papuša (Candrea). Pentru sensul 4, cf. fr. poupée. Cf. REW 6213. Der. păpușar, s. m. (artist de păpuși; șarlatan); păpușerie, s. f. (spectacol de păpuși; ipocrizie, prefăcătorie); păpuși, vb. (a se dichisi; a face mănunchiuri, mai ales de tutun); împăpușa, vb. (a lega; a se împopoțona, a face pănuși porumbul); păpușoi (var. popușoi), s. m. (Mold., porumb; porumbiște; scul, ghem), cu suf. augmentativ -oi; păpușoiște, s. f. (porumbiște); păpușică, s. f. (diminutiv al lui păpușă; mănunchi de fire). – Din rom. provin bg., rut. papuša, pol. papusza „mănunchi de foi de tutun” (Cihac, II, 243; Candrea, Elemente, 406; Capidan, Raporturile, 224), rus. dial. papušoi (Weigand, Jb., XVII, 365), rus. pampuša „pachet de hîrtie pentru țigări” (Vasmer, II, 307). Vezi definitia »
ZĂLÚȚĂ, zăluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui za2. 2. Cusătură de flori în formă de lănțișor, care se face pe ie sau pe catrință. – Za2 + suf. -uță. Vezi definitia »
SÂRMUȘOÁRĂ, sârmușoare, s. f. (Reg.) Sârmuliță. – Sârmă + suf. -ușoară. Vezi definitia »
Plantă erbacee cu frunze mari si flori decorative de culoare albastră sau albă (Borago officinalis), ale cărei frunze cu gust de castravete se consumă crude în salate, iar florile (trecute prin albus si zahăr pudră) sunt folosite ca element de decor pentru salate de fructe si înghe ate. Sin. alior, boran ă. Vezi definitia »
ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil prin care un nume comun este înlocuit cu numele unei persoane (sau invers). – Fr. antonomase (< gr.). Vezi definitia »