SILÁBIC, -Ă, silabici, -ce, adj. Care ține de silabe, privitor la silabe; alcătuit din silabe. ◊ Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. – Din fr. syllabique, lat. syllabicus. Vezi definitia »

SABÁTIC, -Ă adj. Referitor la sabat, de natura sabatului. ♦ An sabatic = an de studiu acordat periodic universitarilor din anumite state, în care aceștia nu au obligații didactice. [Cf. fr. sabbatique]. Vezi definitia »

TEATROLÓGIC, -Ă, teatrologici, -ce, adj. Referitor la teatru; de teatrologie. – Din fr. théâtrologique. Vezi definitia »

PITAGÓRIC, -Ă adj. pitagoreic. (< fr. pythagorique) Vezi definitia »

CRIPTOGENÉTIC, -Ă, criptogenetici, -ce, adj. Care are o cauză ce nu poate fi determinată cu mijloacele actuale ale medicinei; idiopatic. – Din fr. cryptogénétique. Vezi definitia »