SPAT s.n. Veche denumire a mineralelor care au însușirea de a cliva după anumite direcții în bucăți de formă regulată. ◊ Spat de Islanda = varietate cristalină de calcit caracterizat prin dubla sa refracție. [< fr. spath, germ. Spath]. Vezi definitia »

BICARBONÁT s. m. sare a acidului carbonic, rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal. ♦ ~ (de sodiu) = sare albă solubilă în apă, folosită la prepararea prafului de copt și ca activator al sucului gastric. (< fr. bicarbonate) Vezi definitia »

CLEAT s.n. (ȚR, Ban.) Cămară. B: Kamara. Celar, cămară, cleat. LEX. 109r. C: Klĕt. AC, 346. Etimologie: bg. klĕt. Cf. scr. klijet. Cf. celar, sclip. Vezi definitia »

ECARISÁT, -Ă, ecarisați, -te, adj. (Despre lemne, bușteni etc.) Tăiat în formă prismatică. – V. ecarisa. Vezi definitia »

PICAT², -Ă, picați, -te, adj. 1. (În expr.) ◊ Picat din cer (sau din soare) = foarte frumos. 2. (Înv. și pop.) Pătat, murdărit (cu ceva care a picat). – V. pica¹. Vezi definitia »