Definita cuvantului elocvență
ELOCVÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocínță s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu elocvență
ÉPICĂ s.f. – V. epic (2) [DEX'98] Vezi definitia »
FRUNZULÍȚĂ, frunzulițe, s. f. Diminutiv al lui frunză; frunzișoară, frunzulică, frunzuleană, frunzucă, frunzică, frunziță, foiță. – Frunză + suf. -uliță. Vezi definitia »
GÁLĂ1 s. f. 1. spectacol cu caracter festiv, oficial; ceremonie. ◊ de ~ = sărbătoresc, solemn. 2. ~ de box = competiție sportivă alcătuită din mai multe meciuri de box; ~ de filme = serie de filme produse de aceeași țară, prezentate într-un cadru festiv. (< fr., it. gala) Vezi definitia »
CARTOLÍNĂ s.f. (Rar) Carte poștală ilustrată. [< it. cartolina]. Vezi definitia »
CEREBROSCLERÓZĂ, cerebroscleroze, s. f. (Med.) Sclerozare a arterelor cerebrale. – Din fr. célébrosclérose. Vezi definitia »