ÎNCERCĂNÁT, -Ă, încercănați, -te, adj. (Despre ochi) Care are cearcăne; cercănat. – V. încercăna. Vezi definitia »

RAVENÁT, -Ă adj. (Liv.) Din Ravenna (Italia). ◊ Mozaic ravenat = mozaic caracteristic pentru arhitectura bizantină din Ravenna. [< it. ravennate]. Vezi definitia »

AROMÁT², -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă. – Din aromă + suf. -at. Vezi definitia »

DECUSÁT, -Ă adj. (Despre frunzele opuse) La care perechile succesive sunt dispuse în cruce. [Cf. fr. décussé, cf. lat. decussatus – încrucișat]. Vezi definitia »

fîrtát (fârtáți), s. m. – 1. Frate de cruce; legătură de rudenie spirituală contractată voluntar între prieteni, printr-un jurămînt, amestec de sînge și alte ritualuri care, în credința poporului, îi face pe acești prieteni să devină rude de sînge. – 2. Tovarăș, ortac. – Var. (rare) fărtat, furtat. Mr. fîrtat, megl. fărtat, furtat. Part. de la lat. fratrāre, al cărui rezultat s-a pierdut în rom., dar cf. mr. mfărtare. Obiceiul pare de origine sl. După Pușcariu 644 și DAR, de la frate, cu suf. participial -at; după Schuchardt, ZRPh., I, 481 și Skok, Arch. Rom., VIII, 142, de la frate, pe baza unui model sl. care nu se indică. Cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 466. – Der. fîrtăciune, s. f. (înv., frăție de cruce); fîrtăți, vb. refl. (a se face frate de cruce); fîrtăție, s. f. (frăție de cruce); nefîrtatul, s. m. (dracul); înfîrtăți, vb. (a înfrăți). Vezi definitia »