mischíe (-íi), s. f. – Oțel. – Var. mischiu, mușchi(u). În loc de *demischie, din sb. demiskija și acesta din gr. διμίσϰιον, tc. demiski „din Damasc” (Bogrea, Dacor., I, 264). Relația cu tc. miskal „oțel tare pentru ascuțit” (Șeineanu, II, 261; Candrea; Scriban) pare dubioasă. Vezi definitia »

PLASMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază reacțiile chimice ale plasmei (2). – Din fr. plasmochimie. Vezi definitia »

FARINGOSTOMÍE s.f. Legarea extremității faringelui la suprafața pielii. [Gen. -iei. / < fr. pharyngostomie, cf. gr. pharynx – faringe, stoma – gură]. Vezi definitia »

EVISCERÁȚIE s.f. Evidare a unei cavități a corpului de organele conținute; eviscerare. [Gen. -iei. / < fr. éviscération, cf. lat. viscera – viscere]. Vezi definitia »

LĂTUROÁIE s.f. v. lătunoaie (2) [în DEX]. Vezi definitia »