Definita cuvantului lectică
LECTÍCĂ, lectici, s. f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană, în evul mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră. [Acc. și: léctică] – Lat. lectica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lectică
glávă (-ve), s. f. – 1. Cap. – 2. (Înv.) Capitol. Sl. glava (Cihac, II, 121; Conev 87), cf. bg., sb. glavă, pol. glowa, rus. golova, ngr. γϰλάβα „căpățînă”. Primul sens are totdeauna o nuanță depreciativă. Din sb. pare a proveni glag, s. n. (Banat, colț), prin intermediul unei asimilări. – Der. glăvățînă, s. f. (căpățînă, dovleac), prin încrucișare cu căpățînă, cf. bg. glavetina; glovoț, s. n. (căpățînă); glarhnică, s. f. (șervet răsucit în formă de colac pe care se așază greutatea purtată pe cap), din sl. glavnikŭ „de cap”; glaviznă, s. f. (înv., capitol), din sl. glavizna, împrumut literar. Cf. sglăvoc. Vezi definitia »
TIFÓZĂ s. f. 1. stare febrilă, cu lâncezeală, în febra tifoidă. 2. boală microbiană, contagioasă, a păsărilor. ♦ ~ aviară = boală a puilor de găină datorată unui virus din grupul bacteriilor paratifice. (< fr. typhose) Vezi definitia »
zdrelitúră (pop.) s. f., g.-d. art. zdrelitúrii; pl. zdrelitúri Vezi definitia »
ȘTIOÁLNĂ, știoalne, s. f. (Reg.) Bulboană. ♦ Baltă mocirloasă. – Din germ. Stollen, ucr. štol'na. Vezi definitia »
știrélniță2, știrélnițe, s.f. (reg.) femeie sterilă. Vezi definitia »