CONFUZIONÍSM s.n. (Rar) Tendință de a crea confuzie, dezorientare. [Pron. -zi-o-. / < fr. confusionnisme]. Vezi definitia »

CAUZALÍSM s.n. Concepție filozofică fundată pe cauzalitate. [< fr. causalisme]. Vezi definitia »

ERETÍSM s. n. 1. (Med.; în sintagma) Eretism cardiac = stare de hiperexcitabilitate cardiacă, întâlnită mai ales la tineri, care se manifestă prin puls rapid și neregulat. 2. Fig. Exaltare, pasiune puternică. – Din fr. éréthisme. Vezi definitia »

1. s.m. = persoana de sex masculin considerata subdezvoltata din punct de vedere al organului sexual central . 2. adj. In constructii de genul „barbat hapciupalitic” – cu aceeasi semnificatie inaltatoare ca si in cazul substantivului. Vezi definitia »

CRITICÍSM s. n. 1. denumire dată de Kant filozofiei sale, considerând „critica cunoașterii” drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice. 2. tendință majoră în cultura modernă de autonomizare, de afirmare a raționalității și individualității. 3. tendința de a critica cu orice preț, fără discernământ, de a exagera laturile negative ale lucrului criticat. (< fr. criticisme) Vezi definitia »