TÉMĂ s. f. 1. subiect, problemă principală care se dezvoltă într-o expunere; aspect al vieții care se reflectă într-o operă artistică. 2. motiv melodic al unei compoziții muzicale pe care se compun variațiunile. 3. lucrare scrisă dată elevilor pentru aplicarea cunoștințelor. 4. (lingv.) parte a unui cuvânt alcătuit din rădăcină (împreună cu prefixele și sufixele), comună numai unuia și aceluiași cuvânt. 5. (mil.) ~ tactică = plan stabilit pentru a servi ca bază studiului teoretic sau practic, cu sau fără trupe, al unei operații de război. (< fr. thème, lat., gr. thema, it. tema) Vezi definitia »

FLANGÁRDĂ s.f. Detașament destinat a proteja flancul unei trupe în marș. [Var. flancgardă s.f. / < fr. flanc-garde]. Vezi definitia »

MAHÍNĂ s. f. v. mașină. Vezi definitia »

creastă, creste s. f. vulvă. Vezi definitia »

ARHIDIECÉZĂ, arhidieceze, s. f. Arhiepiscopie. [Pr.: -di-e-] – Din lat. archidioecesis. Vezi definitia »