ÎNNĂBUȘEÁLĂ, înnăbușeli, s. f. Zăduf; p. ext. aer greu. – Din înnăbuși + suf. -eală. Vezi definitia »

DÁRDĂ, darde, s. f. (Înv.) Suliță scurtă, armată cu un vârf de oțel, pentru împuns sau pentru aruncat, folosită în evul mediu. ♦ (Rar) Săgeată. – Din pol. darda. Vezi definitia »

jeguiálă (jiguiálă), s.f. (reg.) arsură sau acreală pe gât; ogic. Vezi definitia »

CITADÉLĂ, citadele, s. f. (Adesea fig.) 1. Mică fortăreață situată în incinta unei cetăți, a unui oraș, care servea ca rezistență și ca ultim refugiu al celor asediați. ♦ P. gener. Oraș (întărit). 2. Fortăreață, castel, cetate ridicată în afara zidurilor unui oraș, care servea ca post avansat pentru apărarea acestuia. – Din fr. citadelle, it. cittadella. Vezi definitia »

GHIDRÓPĂ s. f. frânghie lungă legată de nacela unui balon și lăsată să atârne pe sol pentru a menține înălțimea. (< fr. guiderope) Vezi definitia »