LOCÁȚIE s.f. 1. (Jur.) Luare în folosință pentru un timp determinat și în anumite condiții; formă de contract de închiriere. 2. Taxă plătită pentru un lucru luat în folosință; chirie. ◊ Taxă de locație = sancțiune bănească în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 3. (Mar.) Determinare a poziției unei nave în larg. [Var. locațiune s.f. / cf. fr. location, lat. locatio]. Vezi definitia »

COMUNICÁȚIE s. f. 1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.) ◊ (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături. 2. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. (<fr. communication, lat. communicatio) Vezi definitia »

PROVÍNȚIE s.f. v. provincie. Vezi definitia »

ORTOMETRÍE s. f. redresare și fixare în poziție normală a uterului deplasat. (< fr. orthométrie) Vezi definitia »

LIBRÁȚIE s. f. 1. balansare aparentă a Lunii, datorată orbitei ecliptice pe care o descrie în jurul Pământului. 2. oscilație. (< fr. libration, lat. libratio) Vezi definitia »