SOCRATÍSM s. n. orientare a gândirii filozofice spre subiect, spre om, spre problemele gnoseologice și morale, proprie lui Socrate, care considera că adevărul poate fi descoperit prin reflecție filozofică și prin maieutică. (< Socrate + -ism) Vezi definitia »

SERIALÍSM s. n. Etapă în evoluția atonalismului și dodecafoniei, care are drept element ordonator al lucrării muzicale seria de 12 sunete; muzică serială. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. sérialisme. Vezi definitia »

ISTORICÍSM s. n. 1. principiu al explicării fenomenelor care fac obiectul științelor naturii sau al științelor sociale, exclusiv prin geneza și evoluția lor. 2. morfologism. (< engl. historicism, germ. Historizismus) Vezi definitia »

DINAMOMETAMORFÍSM s.n. Metamorfism cauzat mai ales de presiune. [< fr. dynamométamorphisme]. Vezi definitia »

SCOUTÍSM SCU-/ s. n. mișcare pedagogică de la începutul sec. XX din Anglia având ca principiu de educare a tineretului autoafirmarea activă și dorința de a se instrui. (< fr. scoutisme) Vezi definitia »