MANI s. m. pl. Nume dat în mitologia romanilor și a vechilor popoare italice sufletelor morților, considerate zei ocrotitori ai căminului. – Din lat. manes, -ium. Vezi definitia »

ȘOLDĂNÍ, șoldănesc, vb. IV. Tranz. A șoldi. – Din șoldi. Vezi definitia »

BANI albi, albișori, bani grubă, biștar, blanc, boabe, bulșoi, cașcaval, coarjă, copeici, creițari, denghi, falset, fâș-fâș, galbeni, gloanțe, gozor, lapți, lămâi, lovele, lovinci, lovo, loz, mangări, manglâi, mangoți, marafeți, mardei, material, mălai, mănei, moloz, moni, ovăz, pagnos, parai, parale, parnusă, pincă, pitaci, pițule, pleavă, sarsana, scamă, taxă de prostie, teșcherea, trandafir, țechini, zarzavat. Vezi definitia »

CHIOMPĂNÍ, chiompănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla cu ochii închiși prin întuneric. Vezi definitia »

ȘOVÂRNÍ, șovârnesc, vb. IV. Intranz. A se mișca într-o parte și în alta. Vezi definitia »