TRIUMVÍRAT s. n. 1. formă de conducere în Roma antică, între anii 6⁰ și 4³ a. Chr., reprezentând alianța a trei conducători politici și militari. 2. (p. ext.) asociație de trei persoane care exercită o putere, o influență. (< lat. triumviratus, fr. triumvirat) Vezi definitia »

PROLETARIZÁT, -Ă, proletarizați, -te, adj. Care s-a transformat în proletar (3). – V. proletariza. Vezi definitia »

arát (aráte), s. n. – Plug. Mr. aratru. Lat. ărātrum (Pușcariu, Dacor., VIII, 324; Lacea, Dacor., VI, 339). Cuvîntul este foarte rar, are circulație mică în regiunea Muscel. A fost înlocuit de plug, poate datorită confuziei cu part. de la a ara; este posibil să se păstreze, confundat cu totul cu acesta, în expresii ca a ieși la arat. Cf. ara. Vezi definitia »

PENATISECÁT, -Ă adj. (Despre frunze penate) La care diviziunile ating nervura mediană. [Cf. fr. pennatiséqué]. Vezi definitia »

HALUCINÁT, -Ă, halucinați, -te, s. m. și f. Persoană care are halucinații. – Din fr. halluciné, lat. hallucinatus. Vezi definitia »