Definita cuvantului ascultare
ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduință de deplină supunere față de biserică făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. – V. asculta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ascultare
STINGĂTOÁRE s. f. v. stingător. Vezi definitia »
CLORIZÁRE s. f. dezinfecție a apei cu clor; clorinare. (după fr. chlorisation) Vezi definitia »
DESPERECHÉRE, desperecheri, s. f. Acțiunea de a desperechea și rezultatul ei. – V. desperechea. Vezi definitia »
ADUNÁRE, (operație aritmetică) 1. Noțiune filosofică bazată pe succesiunea multiplă într-un șir de numere definit separat -de regulă șirul N al numerelor naturale-. 2. (justificare) Fie date două numere aparținând șirului N numite A și B. Se cere un al treilea număr numit sumă notat A+B care este vecinul succesiv dreapta de A ori al lui B.
sursă: Ion Ionescu de la Brazi Vezi definitia »
AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. Utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. Afumătorie. 4. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. [Var.: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare. Vezi definitia »