HORITÚRĂ, horituri, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage¹ ori risipit din căpițe ca să se usuce; horiște. – Hori + suf. -tură. Vezi definitia »

ștáilă, ștáile, s.f. (reg.) scândura din partea de jos a ferestrei. Vezi definitia »

EFEMERÍDĂ, efemeride, s. f. 1. Efemeră (2). 2. (La pl.) Notițe (de ziar sau de calendar) care arată evenimentele petrecute în aceeași dată în ani diferiți. 3. (La pl.) Lucrare, sub formă de tabele, alcătuită cu anticipație de un observator astronomic și în care se indică pozițiile aștrilor și unele fenomene cerești din anul respectiv. 4. Fig. (La pl.) Lucruri, gânduri etc. trecătoare; știri cotidiene de mică importanță. – Din fr. éphéméride, lat. ephemeris, -idis. Vezi definitia »

DESCENDÉNȚĂ s.f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. Totalitatea urmașilor; urmași; posteritate. [< fr. descendance]. Vezi definitia »

BELINOGRÁMĂ, belinograme, s. f. Imagine transmisă prin belinograf. – Fr. bélinogramme. Vezi definitia »