NICOVÁLĂ, nicovale, s. f. 1. Unealtă de oțel sau de fontă folosită în atelierele de forjă pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrării, în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul; ilău. ♦ Unealtă de oțel pe care se bate tăișul coasei. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii, de formă asemănătoare cu cea a unei nicovale (1). – Din sl. nakovalo. Vezi definitia »

HAGÁDĂ, hagade, s. f. Povestire însoțită de cântece tradiționale ebraice, referitoare la ieșirea evreilor din Egipt. – Din germ. Haggada. Vezi definitia »

VALSOTÉCĂ s. f. colecție de valsuri înregistrate pe discuri sau casete. (< vals + -tecă) Vezi definitia »

BUBÓNICĂ adj. ~ ciumă (sau pestă) ~ă = ciumă (pestă) manifestată prin abcese. (< fr. bubonique) Vezi definitia »

MICROMOLECÚLĂ, micromolecule, s. f. (Fiz.) Moleculă cu un număr mic de atomi. – Din fr. micromolécule. Vezi definitia »