DIBĂCÍE, dibăcii, s. f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie. Vezi definitia »

TIRANÍE, tiranii, s. f. 1. Formă de conducere politică în Grecia antică; p. gener. conducere politică, guvernare despotică sau obținută prin uzurpare. 2. Caracterul a ceea ce este tiranic. ♦ Comportare, atitudine de tiran (2); faptă de tiran. – Din fr. tyrannie. Vezi definitia »

ZOOLATRÍE s.f. Religie bazată pe cultul animalelor. [Gen. -iei. / < fr. zoolâtrie, cf. gr. zoon – animal, latreia – cult]. Vezi definitia »

degeneráție (rar) (-ți-e) s. f., art. degeneráția (-ți-a), g.-d. art. degeneráției; pl. degeneráții, art. degeneráțiile (-ți-i-) Vezi definitia »

CHILURÍE s.f. (Med.) Prezență în urină a chilului. [< fr. chylurie]. Vezi definitia »