SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura). Vezi definitia »

ZMÉUR, (rar) zmeuri, s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioară, cu flori albe, cu fructe roșii, aromate, comestibile; zmeurar (Rubus idaeus) [Pr.: zme-ur] – Din zmeură (derivat regresiv). Vezi definitia »

LIÚR s. n. (Reg.) Vin slab (amestecat cu apă); poșircă. – Din ucr. ljura. Vezi definitia »

ȚÚRȚUR, țurțuri, s. m. 1. Sloi mic de gheață de formă prelungită și ușor ascuțită spre vârf, care se formează de-a lungul streșinilor sau pe ramuri, prin înghețarea imediată a apei care se scurge. 2. (La pl.) Franjuri. 3. Jgheab prin care curge apa (la fântână). [Var.: țúrțure s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

IMPÚR, -Ă adj. care nu este pur; murdar. (< fr. impur, lat. impurus) Vezi definitia »