Definita cuvantului aruncătură
ARUNCĂTÚRĂ, aruncături, s. f. 1. Aruncare. ◊ Expr. Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire. Dintr-o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat. 2. Distanță la care ajunge un obiect aruncat. ◊ Expr. O aruncătură de băț = (foarte) aproape. 3. (Rar) Săritură. – Arunca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu aruncătură
MALEÓLĂ s.f. (Anat.) Fiecare dintre apofizele regiunii inferioare a tibiei și a peroneului, care formează glezna. [Pron. -le-o-. / < fr. malléole, cf. lat. malleolus – ciocănel]. Vezi definitia »
BLÁZĂ s. f. Rezervorul de la partea inferioară a unei coloane de rectificare, în care se introduce amestecul care trebuie rectificat. – Germ. Blase. Vezi definitia »
CIURUIÁLĂ s. f. Faptul de a ciurui1; (concr.) corpuri străine care se separă de rest după ciuruire1. [Pr.: -ru-ia-] – Ciurui1 + suf. -eală. Vezi definitia »
TOPOCLÍMĂ s. f. microclimă; topoclimat. (< lat. topoclima) Vezi definitia »
cârstă, cârste, s.f. (reg.) grămadă de 7, 9, 11 sau 13 snopi; o jumătate de claie (alcătuită din 4 cârste.) Vezi definitia »