podgórie (podgórii), s. f. – 1. Regiune de deal, colin[ subalpină. – 2. Viță-de-vie, plantație de viță-de-vie. Sl. podŭgorije „vale” (Miklosich, Lexicon, 598; Cihac, II, 273; Conev 42), cf. pogorî, slov. podgorje. – Der. podgorean, adj. (rar, subalpin; s. m., viticultor); podgoriu, adj. (bogat în podgorii), creație forțată la Alecsandri. Vezi definitia »

MEZOCARDÍE s. f. anomalie congenitală a poziției inimii (către mijloc). (< fr. mésocardie) Vezi definitia »

DISOLÚȚIE s.f. (Rar) Descompunere, destrămare; corupție, dezmăț. [Gen. -iei, var. disoluțiune, dizoluție s.f. / < fr. dissolution, cf. lat. dissolutio]. Vezi definitia »

CITOFIZIOLOGÍE s.f. Ramură a fiziologiei care studiază funcțiunile celulei. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / cf. fr. cytophysiologie]. Vezi definitia »

FLOCULÁȚIE s.f. Floculare. [Cf. fr. floculation, it. floculare]. Vezi definitia »