EVOLÚȚIE, evoluții, s. f. 1. Dezvoltare. 2. Desfășurare, curs. 3. Deplasare prin mișcări largi (circulare). – Din fr. évolution, lat. evolutio, -onis. Vezi definitia »

MELOFOBÍE s.f. Dispreț, aversiune față de muzică. [Gen. -iei. / < fr. mélophobie, cf. gr. melos – muzică, phobos – teamă]. Vezi definitia »

OÁIE, oi, s. f. 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine. A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți. A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă. A fi deștept (sau șiret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blană de oaie (1). 2. (În limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat în raport cu preotul; creștin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis. Vezi definitia »

SECHESTROTOMÍE s. f. sechestrectomie. (< fr. séquestrotomie) Vezi definitia »

dimerlíe (dimerlíi), s. f. – Măsură de capacitate pentru cereale, baniță (21,5 l). – Var. dimirlie, ghimirlie, ghimirliu. Tc. dimerli „de fier” (Șeineanu, II, 157; Bogrea, Dacor., I, 276; Tiktin; Candrea), deoarece în trecut erau măsuri de fier sau de tablă. Vezi definitia »