CAȘCAVÁL, cașcavaluri, s. n. 1. Specie de brânză fină, tare, în formă de turte sau de roți, preparată din caș de lapte de oaie (mai rar de vacă). ◊ Expr. (Fam.) A se întinde la cașcaval = a avea pretenții exagerate. 2. (Mar.) Pană metalică folosită la fixarea arborelui gabier pe gabie. – Din tc. kașkaval. Vezi definitia »

SEZONÁL, -Ă adj. sezonier. (< sezon + -al) Vezi definitia »

COMISURÁL, -Ă, comisurali, -e, adj. (Anat.) Al comisurii, de comisură. – Din fr. commissural. Vezi definitia »

CONJUNCTURÁL, -Ă, conjuncturali, -e, adj. De conjunctură, al conjuncturii. – Din fr. conjoncturel. Vezi definitia »

ESCEPȚIONÁL, -Ă adj. v. excepțional. Vezi definitia »