POSTÉLNIC, postelnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn; boier care avea acest titlu. ◊ Postelnicul al doilea (sau al treilea etc.) = subordonat (de grade diverse) al postelnicului (1). ♦ (Mai târziu) Ministru al Afacerilor Externe. 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative; boier care avea acest titlu. – Din sl. posteĩlnikŭ. Vezi definitia »

APORÉTIC, -Ă I. adj. cu caracter de aporie. II. s.m. f. adept al filozofiei scepticului Pyrrhon. III. s. f. modalitate de filozofare care se rezumă la punerea problemelor, în termeni noi, fără a căuta răspunsuri. (< fr. aporétique) Vezi definitia »

ANTIZÍMIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care împiedică fermentațiile. [< fr. antizymique, cf. gr. anti – contra, zyme – ferment]. Vezi definitia »

SPASMOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care reduce tonusul și spasmul mușchilor. (< fr. spasmolithique) Vezi definitia »

PERIMÉTRIC, -Ă, perimetrici, -ce, adj. Care ține de perimetru, referitor la perimetru, de perimetru. – Din fr. périmétrique. Vezi definitia »