COLOBÓMĂ s.f. (Med.) Fisură congenitală sau traumatică a formațiilor din segmentul anterior al ochiului. [< fr. coloboma, cf. gr. koloboma – mutilare]. Vezi definitia »

CEFALÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță, conținând acizi grași, acid fosforic, gliceroli și aminoalcooli, care se găsește în țesutul nervos cerebral și în gălbenușul de ou. [< fr. céphaline]. Vezi definitia »

METALOFÍZICĂ s.f. Disciplină care studiază fenomenele fizice care se petrec în metale și aliaje. [Gen. -cii. / cf. fr. métallophysique]. Vezi definitia »

a nu avea toată țigla pe casă expr. (adol.) a fi nebun Vezi definitia »

tísă (-se), s. f. – Arbore rășinos, molid (Taxus baccata). – Var. tis. Megl. tisă. Sl. tisa (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Tiktin; Conev 48), cf. mag. tisza, bg., sb., cr., ceh. tis „pin”. Vezi definitia »