BUDÁ vb. intr. A se arăta nemulțumit (față de cineva) printr-o atitudine îmbufnată sau indiferentă. ◊ (fam.) a face mutre (cuiva). (< fr. bouder) Vezi definitia »

ÎNFEUDÁ vb. I. tr. (Ist.) A da cuiva un bun ca feudă. ♦ tr., refl. A (se) supune, a (se) robi. [Pron. -fe-u-. / cf. fr. inféoder]. Vezi definitia »

ESPLODÁ vb. I. v. exploda. Vezi definitia »

MONOHIBRIDÁ vb. tr. a încrucișa doi genitori din aceeași specie care diferă printr-un singur caracter ereditar. (< fr. monohybrider) Vezi definitia »

COPOSEDÁ vb. I. tr. (Jur.) A poseda în comun un lucru. [Cf. fr. coposséder]. Vezi definitia »