ștraif s.n. (reg.) operație de târâre a buștenilor pe pământ până la locul unde sunt încărcați în vehicule. Vezi definitia »

CALÍF, califi, s. m. Titlu purtat, după moartea lui Mahomed, de șefii musulmanilor care dețineau puterea politică și pe cea religioasă; persoană având acest titlu. – Din fr. calife. Vezi definitia »

ȘTAIF, ștaifuri, s. n. Întăritură de piele, de carton etc. care se pune în partea de la spate a încălțămintei, în jurul călcâiului, pentru păstrarea formei. ♦ Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le menține forma. – Din germ. Steif[leder]. Vezi definitia »

ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. – Et. nec. Vezi definitia »

ANALOGRÍF s. n. problemă enigmistică, îmbinare între anagramă și logogrif. (< ana/gramă/ + lo/go/grif) Vezi definitia »