CRISTÁL, (2) cristale și (1) cristaluri, s. n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristale lichide = substanțe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare. – Din fr. cristal, lat. crystallus. Vezi definitia »

homosexual Vezi definitia »

PENÁL, -Ă adj. Cu caracter represiv; care se referă la infracțiuni sancționate cu pedepse. ♦ Drept penal = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod penal = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. // s.n. Drept penal. [Cf. fr. pénal, lat. poenalis < poena – pedeapsă]. Vezi definitia »

MOȚIONÁL, -Ă adj. (despre sufixe) care servește la moțiune²; (despre derivate) format cu un astfel de sufix. (< după fr. motionnaire) Vezi definitia »

EVENIMENȚIÁL, -Ă, evenimențiali, -e, adj. 1. Care se mărginește la descrierea evenimentelor (1). 2. Care se referă la descrierea evenimentelor (1). [Pr.: -ți-al] – Din fr. événementiel. Vezi definitia »