FRIGÁRE, frigări, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului²; țiglă. ◊ Loc. adj. și adv. La frigare = fript în frigare deasupra jeraticului. 2. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază și acoperită cu peri lungi și aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre). – Frige + suf. -are. Vezi definitia »

POLICONDENSÁRE s.f. Reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produse secundare. [După fr. polycondensation]. Vezi definitia »

DESCURAJÁRE s.f. Acțiunea de a descuraja și rezultatul ei; demoralizare, descumpănire. [< descuraja]. Vezi definitia »

făcáre s.f. (reg.) 1. farmec. 2. facere, făcaș, fapt, făcut, făcătură. Vezi definitia »

PROFANÁRE, profanări, s. f. Acțiunea de a profana și rezultatul ei; profanațiune. – V. profana. Vezi definitia »