Definita cuvantului apel
APÉL, apeluri, s. n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezența lor într-un anumit loc. 2. Chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivități etc. 3. Cerere, rugăminte. ◊ Loc. vb. A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 4. Acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară și judecarea în fond a procesului. ◊ Curte de apel = instanță judecătorească, superioară tribunalului, care avea competența de a judeca recursul cuiva împotriva sentinței tribunalului. 5. Producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică. – Din fr. appel.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu apel
VIOLONCÉL s. n. instrument muzical cu coarde și arcuș, din familia violinei, mult mai mare și cu un timbru mai grav; cello. (< fr. violoncelle, it. violoncello) Vezi definitia »
ERIZIPÉL s. n. dermatită infecțioasă, datorată unui streptococ, manifestată prin inflamarea și înroșirea unei părți din piele și prin febră. (< fr. érysipèle) Vezi definitia »
VECINÉL, -ÍCĂ, vecinei, -ele, s.m. și f. Diminutiv al lui vecin2. Vezi definitia »
ANOFÉL, anofeli, adj. m. (În expr.) Țânțar anofel = țânțar care propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Fr. anophèle (< gr.). Vezi definitia »
BUNÉL, bunei, s. m. (Fam.) Bunic. – Bun + suf. -el. Vezi definitia »