sufláci, sufláci, s.m. (reg.) suflător (la instrumente muzicale). Vezi definitia »

măcí (-césc, -ít), vb. – A strivi, a zdrobi. Sl. mĕčiti „a (se) muia” (Cihac, II, 180), cf. sb. mečiti „a zdrobi, a presa”. Cuvînt rar, înv. – Der. măceală, s. f. (strivire). Vezi definitia »

polejnicí, polejnicésc, vb. IV (reg.; despre terenuri) a nivela. Vezi definitia »

ARMÓNICI s. f. pl. v. armonic [în DN]. Vezi definitia »

ARCÁCI, arcaciuri, s. n. 1. Îngrăditură sau despărțitură pentru separat oile. 2. Îngrăditură făcută de pescari în apă pentru prinderea și păstrarea peștului în bălți iarna. – Et. nec. Vezi definitia »