Definita cuvantului rogatorie
ROGATÓRIE, rogatorii, adj. (În sintagma) Comisie rogatorie = cerere adresată de o instanță judiciară cu sediul într-o anumită localitate ori țară către un organ de jurisdicție cu sediul în altă localitate ori țară, pentru obținerea unor dovezi solicitatoare. – Din fr. rogatoire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rogatorie
anozodiaforíe s.f. Indiferență manifestată de un bolnav față de propria-i boală. (< fr. anosodiaphorie) Vezi definitia »
mistríe (íi), s. f. – 1. Unealtă de zidărie. – 2. (Arg.) Briceag de bărbierit. – Mr. mistrie, megl. mistriiă. Ngr. μυστρί, din gr. μύστρον „lingură” (Berneker, II, 62; Tiktin; Vasmer, Gr., 99; Rosetti, II, 65); cf. alb. mistri, bg., sb., cr. mistrija. Vezi definitia »
ONOMATOLOGÍE s. f. onomastică (II, 2). (< fr. onomatologie) Vezi definitia »
AFIRMÁȚIE s.f. Declarație prin care se spune sau se susține că ceva este adevărat; vorbire prin care se spune, se afirmă ceva. ♦ (la pl.) Cuvinte care exprimă o afirmare. [Gen. -iei, var. afirmațiune s.f. / cf. fr. affirmation, lat. affirmatio]. Vezi definitia »
SEISMONASTÍE s. f. mișcare de reacție a organelor vegetale provocată de loviri sau de un contact. (< fr. séismonastie) Vezi definitia »