Definita cuvantului conveniență
CONVENIÉNȚĂ, conveniențe, s. f. (Mai ales la pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanță. ◊ Loc. adj. De conveniență = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă. ♦ Căsătorie de conveniență = căsătorie la care se ține seama numai de interese materiale și familiale. [Pr.: -ni-en-] – Din it. convenienza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conveniență
CONCLUDÉNȚĂ s. f. însușire a unui argument, a unei probe de a fi concludentă; caracter concludent. (< it. concludenza) Vezi definitia »
juhálă s.f. (reg.) sulă groasă pentru îngurzit opincile. Vezi definitia »
CARTODIAGRÁMĂ, cartodiagrame, s. f. Cartogramă în care fenomenele sunt reprezentate cu ajutorul diagramelor. [Pr.: -di-a-] – Din fr. cartodiagramme. Vezi definitia »
poienúță, poienúțe, s.f. (reg.) poieniță. Vezi definitia »
ISOGLÓSĂ, isoglose, s. f. Linie care marchează, pe o hartă lingvistică, limitele răspândirii unui fenomen fonetic, lexical sau morfologic. [Var.: izoglósă s. f.] – Din fr. isoglosse. Vezi definitia »