scărigá, scăríg, vb. I refl. (reg.) a se cățăra pe crengile unui pom, a se urca de pe o creangă pe alta; a trece cu greu un obstacol prin urcare pe el. Vezi definitia »

A ALUNGA a da avrigu’, a da (cuiva) cu flit, a pune pe fugă, a zgorni. Vezi definitia »

TANGÁ vb. I. intr. (Despre nave, avioane) A avea o mișcare de balans în sens longitudinal; a avea tangaj. [Cf. fr. tanguer]. Vezi definitia »

rabciuga de om inputit un om care da toti bani pe tigari un om care nare nici un viitor IN FATA LUI. Vezi definitia »

fumegá (-g, fumegát), vb. – 1. A scoate fum. – 2. A face aburi. Lat. fŭmĭgāre (Pușcariu 670; Candrea-Dens., 678; REW 3570; DAR), cf. fum. – Der. fumegător, adj. (care fumegă); fumegos (var. fumegăios), adj. (care fumegă); fumegai (var. fumigai), s. n. (fumăraie). – Der. neol. fumiga, vb. (a fumiga); fumigați(un)e, s. f., din fr. Vezi definitia »