ECLEZIOLOGÍE s.f. Ramură a teologiei care tratează despre biserică. (din fr. ecclésiologie) Vezi definitia »

FOTOCROMOTIPOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere fotomecanică a culorilor pentru ilustrarea cărților, a revistelor etc. (< fr. photochromotypographie) Vezi definitia »

TOPONIMÍE s. f. 1. totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unei regiuni, țări etc. 2. ramură a lingvisticii care studiază toponimele; toponomastică. 3. parte a morfologiei medicale care indică poziția și locul organelor și al părților anatomice. (< fr. toponymie) Vezi definitia »

NEOPLAZÍE s. f. proces patologic de formare a unui țesut nou tumoral; neoformație (1). (< fr. néoplasie) Vezi definitia »

HIPERSIDEREMÍE s. f. creștere a cantității de fier în serul sangvin. (< fr. hypersidérémie) Vezi definitia »