căpriór (căprióri), s. m. – 1. Animal rumegător sălbatic, mai mic decît cerbul. – 2. Cușac, riglă. – 3. Suport, stativ. – Mr. numai căprioară, s. f. Lat. capreŏlus (Pușcariu 208; Candrea-Dens., 251; REW 1649; DAR); cf. alb. kaprual (Philippide, II, 636, it. capriuolo, prov., cat. cabriol, fr. chevreuil. Sensul 2 este și romanic, cf. calabr. crapijolu, fr. chevron, sp. cabrio, toți cu același sens. Der. căprioară, s. f. (femela căpriorului); căprioraș, s. m. (unul din cei patru pari care formează scheletul scrînciobului); căpriori, vb. (a fixa căpriorii la o construcție); căprioreală, s. f. (acțiunea de a fixa căpriorii; sistem de căpriori sau ziduri de apărare). Vezi definitia »

FOTOMULTIPLICATÓR s. n. dispozitiv pentru amplificarea fluxurilor luminoase, bazat pe fenomenul de fotoemisiune. (< fr. photomultiplicateur) Vezi definitia »

SUSȚINĂTÓR, -OÁRE, susținători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care susține o povară, care sprijină o greutate. 2. S. m. și f. Fig. Persoană care ajută, care susține, care apără ceva sau pe cineva; apărător, sprijinitor. ♦ Spec. Persoană care întreține cu mijloace materiale altă persoană, o instituție etc. – Susține + suf. -ător (după fr. souteneur). Vezi definitia »

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. Care este gata să întreprindă ceva; cu inițiativă. ♦ Îndrăzneț. [< întreprinde + -(ă)tor]. Vezi definitia »

VIZITATÓR, -OÁRE, vizitatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care vizitează o localitate, un muzeu, o expoziție etc. 2. (Rar) Persoană care face cuiva o vizită. – Vizita + suf. -tor. Vezi definitia »