TEBÁIC, -Ă adj. care conține opiu. (< fr. thébaïque) Vezi definitia »

SPECÍFIC¹ s. n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – Fr. spécifique. Vezi definitia »

MEGÁRIC, -Ă, megarici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala megarică = școală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2. S. m. Adept al acestei școli. – Din fr. mégarique. Vezi definitia »

DÓLIC s.m. Plantă erbacee leguminoasă din țările calde, cu flori violete și având ca fructe păstăi colorate în violet-purpuriu lucitor; fasole japoneză. [< fr. dolic]. Vezi definitia »

BRÓNȘIC, -Ă adj. elem. bronhic. Vezi definitia »