a-și vărsa focul expr. a-și destăinui durerea / mâhnirea / supărarea. Vezi definitia »

DESTÚL, -Ă, destui, -le, adj., adv. 1. Adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie. 2. Adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. ◊ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. Adj., adv. (Care este) mai mult decât trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ajunge! încetează!. 4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leagă prin prep. „de”) a) (Exprimă ideea de diminuare a calității pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește) Aproape..., suficient de..., relativ... S-au înțeles destul de bine. b) (Exprimă ideea de sporire a calității negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește). Destul de puțin. Destul de rău. – De⁴ + sătul. Vezi definitia »

VENTRICUL²(O)- elem. „ventricul”. (< fr. ventricul/o/-, cf. lat. ventriculos) Vezi definitia »

DENTÍCUL s. n. 1. dinte foarte mic. 2. element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. (< fr. denticule) Vezi definitia »

Verbul „a poposi” pare mai degraba derivat din „popou”, cu sensul de a se așeza jos, si nu de la „popas”, in care caz ar trebui sa fie „a popăsi”. Vezi definitia »