FIGÚRĂ s.f. 1. Chip, față, obraz. 2. Formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imaginea plastică (desenată, pictată, sculptată) a unui corp. ◊ Figură geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe. ♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje (valet, damă etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de șah (cu o formă caracteristică). 3. Persoană; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolică sau alegorică. ◊ Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt în vers sau în proză. V. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de poziția termenului mediu în premise. 6. Poziție, mișcare (la dans, la scrimă etc.). [< it., lat. figura]. Vezi definitia »

PTOMAÍNĂ, ptomaine, s.f. Substanță rezultată din putrefacția proteinelor animale. Vezi definitia »

PSEUDOMEMBRÁNĂ s. f. membrană falsă, la suprafața unor organe în cazul unor afecțiuni microbiene. (< fr. pseudo-membrane) Vezi definitia »

țấșcă, țấște, s.f. (reg.) 1. pușcoci. 2. țurțur. Vezi definitia »

SPONGIOSCLERÓZĂ s. f. leziune osoasă produsă de condensarea trabeculelor spongioase până la dispariția spațiilor medulare. (< fr. spongiosclérose) Vezi definitia »