MÉLIȚĂ, melițe, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se zdrobesc tulpinile de cânepă și de in pentru a se alege fuiorul. ◊ Fig. (Fam.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). ◊ Expr. A da cu melița = a trăncăni, a flecări. – Bg. melica. Vezi definitia »

ENDOSIMBIÓZĂ s. f. simbioză între microorganisme și fanerogame, simbiontul trăind în interiorul organismului gazdă. (< fr. endosymbiose) Vezi definitia »

ANTIBIÓZĂ s. f. tip de relații între două sau mai multe specii de microorganisme în care una împiedică dezvoltarea celorlalte. (< fr. antibiose) Vezi definitia »

HIDROCENTRÁLĂ s.f. Centrală electrică în care energia electrică se obține prin transformarea energiei hidraulice. [Cf. fr. hydrocentrale, rus. ghidroțentrali < gr. hydor – apă, kentron – centru]. Vezi definitia »

ARCÁDĂ, arcade, s. f. 1. Element arhitectural format din unul sau din mai multe arce și din elementele care le susțin (coloane, stâlpi, ziduri). 2. Formație anatomică în formă arcuită; (în special) proeminență curbă la baza osului frontal, situată deasupra fiecărei orbite. – Din fr. arcade. Vezi definitia »